Despre Kendama

 

Kendama denumeste atat  jucaria din lemn cu trei cupe in care poti sa prinzi o bila, cat si numele jocului care se joaca cu aceasta jucarie din lemn. Este un joc foarte popular in Japonia, iubit si practicat atat de copii, dar si de catre adulti. Kendama folosita in zilele noastre are un maner de lemn “ken”-ul, trei cupe de marime diferita “sara”-urile si un varf  al manerului numit “kensaki”, in care jucatorul de Kendama incearca sa prinda o bila/minge de lemn numita “tama”, folosind o varietate de tehnici care se numesc “waza”. Desi toti cei care practica jocul cu Kendama tin aceasta jucarie cu o singura mana, jocul in sine necesita o coordonare corp-minte-ochi pentru a realiza o varietate de tehnici distractive, care il vor ajuta pe jucator sa isi dezvolte simtul echilibrului si al concentrarii.

 

 

 

  

Partile jucariei Kendama

 

Kendama  este formata din doua parti principale: Ken-ul (sau manerul in forma de sabie) si Tama (sau bila) legate printr-o ata (Ito). Tama (bila) are o gaura (Ana) in care poate intra varful Ken-ului. Varful ken-ului se numeste kensaki, iar cupa din partea opusa Chuzara. Cele doua cupe laterale, asezate transversal pe Ken, au o forma concava si sunt de  marime diferita. Cea mai mare se numeste Ôsara iar cea mica Kosara. Partea transversala care uneste Osara si Kosara se numeste Sarado.

 

 

 

Istoria jocului cu Kendama in lume


Jocul cu  Kendama ne duce cu gandul la un joc de indemanare cu originile in cultura japoneza. Insa Kendama isi are originea in mai multe culturi. Aproape oriunde in lume au existat la un moment dat jocuri similare. In Franta de exemplu se  nu­mea “bilboquet” și era vorba de o jucarie formată dintr-un mîner și o sin­gură cupă în care putea fi prin­să  bila. In Marea Britanie se juca varianta “cup-and-ball “, in Germania “Kugelfang”  iar in tarile vorbitoare de limba spaniola timp de sute de ani jocul a fost numit “ balero”.

Principiul de baza in jocul cu Kendama este atat de natural si totodata universal, astfel incat, inca de la inceputul existentei omului pe pamant, au existat dovezi ale unor jocuri similare si in vechile triburi  care isi bazau existenta pe practicarea vanatului. In randul barbatilor din aceste triburi, coordonarea ochi –mana-creier era considerata o abilitate de baza in asigurarea succesului pentru prinderea vanatului, prin urmare antrenarea acestei abilitati in randul baietilor incepea de la o varsta frageda, pentru a-i pregati sa devina buni vanatori.

Asfel, in randul populatiei bastinase canadiene : “inuitii”  practicau asa numitul joc Pommawonga (“spike the fish”) sau “inteparea pestelui”, care ar putea fi considerat cea mai veche versiune a jocului cu Kendama. Inuitii isi produceau ei insisi partile componente ale jocului Pommawonga din oase de animale.

 

        Pomawanga folosit de Inuitii canadieni

 

In Europa, cele mai vechi dovezi despre originile jocului cu Kendama, dateaza din secolul al 16-lea. In Franta, jocul numit “bilboquet” era practicat ca si mijloc de distractie la curtea regelui Henri al III-lea. Intr-un jurnal al unui aristocrat din acele timpuri, se spune: ”in vara anului 1585,copiii se distrau pe strazi jucandu-se bilboquet””. Jocul cu Kendama in Europa a avut zilele sale de glorie in a doua jumatate a secolului al 19-lea si in prima jumatate a secolului al 20-lea.

 

 

 

Kendama in Japonia


Kendama  a ajuns in Japonia din Occident, prin anul 1777, in timpul dinastiei Edo,urmand din Europa calea Drumului Matasii pana la Nagasaki, singurul oras din acele timpuri unde se faceau importuri cu alte tari. Jocul cu Kendama a castigat o foarte mare popularitate in timpul dinastiei Edo (1600-1868), fiind in acea vreme practicat mai ales de catre adulti si se numea Sukuitamaken (spoon-kendama).Popularitatea jocului  a fost ridicata si in timpul dinastiei Meji (1868-1912), dar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, jocul a fost dat uitarii si a mai ramas in gospodariile japoneze doar ca o jucarie traditionala cu care se distrau bunicii lor. Kendama a fost redescoperita de catre adulti prin anii 1960,acestia au infiintat cluburi unde membrii practicau jocul cu Kendama, contribuind astfel la un nou “boom” al kendamei, de data aceasta fiind o abordare intr-o maniera organizata, profesionista, ca in cazul practicarii altor sporturi.

 


Varianta veche a kendamei:” Suikuitamaken”(Spoon Kendama)

 

In anul 1920, Hamaji Egusa a obtinut primul brevet pentru jucaria de tip “minge si cupa” (“ball and cup”). Marimea si proportiile jucariei au fost insa ulterior modificate. Design-ul actual al kendamei i se datoreaza lui Issei Fujiwara, cel care a infiintat Asociatia Kendama din Japonia (JKA) in anul 1975. JKA a stabilit atat regulile jocului, cat si sistemele de notare care au fost folosite ulterior in competitii, dupa un model competitional asemanator celui din Judo sau Karate,care ii permite jucatorului de Kendama sa treaca prin mai multe etape, ca sa devina “maestru”.Pentru a putea fi folosita in competitii, JKA a standardizat si dimensiunile Kendamei.  Scopul JKA a fost acela de a face cat mai cunoscut jocul, de a-l pastra in cultura japoneza si de a-l promova ca sport care ajuta la mentinerea sanatatii. Issei Fujiwara, s-a folosit de activitatea sa de baza, aceea de scriitor de povestiri pentru copii, pentru a face cunoscuta Kendama si in randul copiilor.

In 2002, Asociatia Kendama din Japonia a devenit organizatie non-profit si de atunci, ea coordoneaza activitatea tuturor grupurilor locale de Kendama din tara. In Japonia,anual se desfasoara turnee nationale pentru copiii de varsta scolara, concursuri organizate sub patronajul Ministerului Educatiei, Sportului si Culturii din Japonia in colaborare cu JKA. Tot in Japonia, se organizeaza anual si un turneu international de Kendama unde pot participa jucatori din toata lumea. Japonezii considera ca jucatorii de Kendama, mai ales cei care au ajuns sa obtina “dan”-uri mai mari in competitii sunt mai perseverenti, mai indemanatici si mai rabdatori, de aceea angajatorii japonezi adesea isi recruteaza forta de munca dintre practicantii jocului .

 

In ultimii ani, Kendama si jocul cu Kendama a inceput sa fie cunoscut si redescoperit  si in afara Japoniei, astfel s-a raspandit si a devenit din ce in ce mai popular in America, dar si in multe tari din Europa. Un numar din ce in ce mai mare de grupuri de “kendamisti” au aparut in toata lumea, acestia “edit”-eaza filmulete cu tricurile cu Kendama pe care si le impartasesc pe Youtube. Datorita numarului tot mai mare de jucatori de Kendama din Europa, in anul 2008, Asociatia de Kendama din Marea Britanie (British Kendama Association –BKA), a organizat primul turneu, si de atunci il organizeaza in fiecare an.

Acest “boom” international in istoria jocului cu Kendama, in aceste timpuri in care copiii invata sa joace fotbal pe un PlayStation inainte de fapt sa joace fotbal pe teren, este vazut ca o schimbare binevenita.

  

  OFFICIAL JKA SEAL